Cum poţi să fii prost!

Voi comenta în cele ce urmează un articol apărut în motorstory. Sunt sfaturi utile, dar vă prezint şi eu opinia mea pe care o consider un pic mai aproape de realitate!

“60% din soferii implicati intr-un accident nici macar nu ating frana. Nu exista urme de franare, sunt atat de ezitanti si surprinsi incat nu mai ajung sa franeze. CORECT!

Sunt chestii care nu se invata la scoala, pentru ca tu – din punct de vedere fizic – esti la un nivel normal cu al celorlalti. Scoala de soferi nu-ti dezvolta reflexele, de exemplu. Este scoala de soferi, nu de piloti. In schimb, pe masura ce castigi experienta la volan, trebuie sa te autoeduci in sensul asta. Sa stii cum sa previi si sa stii sa reactionezi cand se intampla. Şcoala de şoferi te învaţă, practic, decât să porneşti maşina. cel puţin asta m-a învăţat pe mine…

O chestie pe care unii (putini) o aplica instinctiv este folosirea vederii periferice. Asta inseamna ca, atunci cand mergi in coloana, nu te uiti concentrat in stopurile masinii din fata. Este bine sa te concentrezi pe masina din fata masinii din fata ta. Adica sa “focalizezi” doua masini departare. De ce? Pai in acest fel observi cand acea masina face o manevra brusca (franeaza, derapeaza) si poti reactiona chiar mai repede decat cel din fata ta. Esti in avantaj, pentru ca manevra de evitare a celui din fata ta nu te mai surprinde. In vreme ce tu privesti la masina din fata masinii din fata, vederea periferica il supravegheaza chiar pe cel din fata ta. Si vei observa daca el are probleme si face o manevra brusca. Chestia asta nu e chiar usoara, dar daca vrei te obisnuiesti relativ repede. Total fals, mai ales în România! Dacă eşti atent la a doua maşină, s-ar putea să nu observi când vita din faţa ta pune frână fără motiv, sau pur şi simplu pentru a-şi mai repara ceva la maşină. Rezultat: înjurături, morţi mame şi sfinţi!

Cunoaste-ti masina!
Ca sa poti avea sanse sa iesi cu bine dintr-o situatie critica trebuie sa cunosti limitele masinii. Cum reactioneaza la schimbarea brusca de directie, cum derapeaza, cum folosesti cat mai eficient ABS-ul, etc. De fiecare data cand esti aproape de un accident, aproape totul se reduce la a pastra controlul masinii. Multi oameni mor pentru ca nu se stapanesc in momentele critice si nu stiu sa-si controleze masina. Altă problemă. Comenzile şi piesele maşinii care te ajută la direcţie, frânare şi alte lucruri importante pentru a evita impactul pot fi futute, mai mult ca sigur, din cauza drumurilor excepţionale pe care le avem. Trăiască!

Normal, poti sa fii un foarte bun sofer si tot sa ti se intample. Dar intr-o situatie critica, vrei sa ai 5 sanse din 10, nu una din 10 ca sa scapi, nu? Nu, frate! Când e să fie, e! Că sunt mulţi proşti pe drumurile patriei şi poţi muri fără absolut nicio problemă, fără să ai vreo vină!“

Vă pup!

Am şi eu un suflet!

Sunt bătrână la anii mei. Tocmai am împlinit 12 ani. La noi e mai rău ca la câini. Se calculează altfel. Ştiu că am făcut multe surprize, plăcute şi neplăcute, dar acum cică mă aşteaptă sfârşitul. Eu zic că nu e corect. Păi de-abia mă născusem şi mi-au leşinat creierii sub un camion. Am stat 6 luni la recuperare şi am ieşit mândră! Dar ce, am avut viaţă? Am fost dusă pe cele mai nenorocite şi bombardate căi ale ţărişoarei. Nu mai eu ştiu ce am cărat în cârcă, iar mizeria….Doamne, nici nu vreau să-mi aduc aminte. Şi acum îl aud că vrea să scape de mine !?! Ce să mai fac să înţeleagă că eu nu plec nicăieri? Nu l-am dus la pierzanie până acum nici pe el nici pe alţii, dar am hotărât să aplic metode drastice. Îi opresc motorul în mers, îmi blochez uşile când uită cheia înăuntru (că el uită, nu se joacă), stric ambreiajul, omor contactul. Ce să zic, mă distrez şi eu acum, la bătrâneţe. Sper ca într-o bună zi să se prindă că de mine nu scapă niciodată, chiar dacă de 2 ani a luat tancul ăla alb. Eu sunt prima, şi prima dragoste nu se uită niciodată, nu? Aşa am auzit şi eu. Doamne cum am ajuns… Şi străluceam, eram tânără, zburam şi toată lumea era mulţumită. Dar lasă că o să înţeleagă el. Deja cred că mi-am atins scopul. De când a zis că mă duce la REMAT a schimbat mai multe piese decât în ultimii 10 ani! Hehehehehe…. Am şi eu un suflet!
(Povestea unui Espero)

Vă pup!

Ninge cu flăcări violet!

Şi uite cum vroiam eu să plec la Bucureşti azi şi pe nemâncate a intrat unul în mine din spate. Eu nimic, el cu bara din faţă franjuri. Asta e, am plecat mai departe. La nici 2 secunde am auzit cum că Bucureştiul e scufundat în zăpadă şi mai bate şi un viscol. Ei bine, 180 de grade şi du-te, tată, înapoi acasă. Nu sunt superstiţios, dar dacă am început de dimineaţă aşa, nu prea vroiam să aflu cum îmi termin ziua.
Şi ajung la birou şi aflu cu stupoare că suntem atacaţi de flacăra violet. E foarte naşpa. Doamna Geoană era foarte supărată că soţul preşedinte pentru o zi nu s-a mai putut concentra din cauza atacurilor. Care e treaba cu flacăra asta violet? Ei bine, cică la confruntări erau nişte oameni care porniseră o ofensivă asupra căpăţânii de prostănac şi se jucau cu focul colorat p-acolo. De ce nu aţi văzut nimic? Păi probabil ar fi trebuit să purtaţi ochelari din ăia 3D ca la “Avatar” să vedeţi atacul semipseudoterorist asupra ţopăitorului de la finalul alegerilor electorale. Hai că ne ducem pe copcă. De-acum înainte, dacă am vreo problemă sau nu-mi iese ceva, trebuie să mă uit după nişte pitici cu rânjet dubios care mimează ceva şi mă atacă cu flăcări violet. Totuşi e bine că nu te arzi de la treaba asta. Totul se întâmplă pe partea spirituală. Suntem vai de mama noastră, dar nu pot să spun că nu-mi place strategia asta de a distrage atenţia de la criza economică. Hai că m-am distrat azi, după ce mi-a buşit boul ăla maşina.

Vă pup!