Egalitate în drepturi?

M-am întors! Să începem!

Voltaire spunea ‘‘ FEMEILE preocupate fără încetare de educarea copiilor LOR şi claustrate în îngrijirile casnice, sunt excluse de la exercitarea acelor profesiuni care pervertesc natura umană’’
“Nu este de mirare că în toate ţările bărbatul a ajuns stăpânul FEMEII, totul întemeindu-se pe forţă.” (acelaşi Voltaire)
Toate bune şi frumoase, sau nu, până în 1848 când, în America, bineînţeles, s-au revoltat DOAMNELE. Nu mă înţelegeţi greşit, nu mă deranjează că au militat pentru drepturile LOR, că au vrut să fie egale cu bărbaţii, dar oare chiar aşa e? Suntem egale cu ELE? Au trecut 162 de ani şi unde am ajuns? Păi vă spun eu unde.
1. La baie, de exemplu: – bărbaţi (un lavoar, 2 vase de WC şi cam atât)
– FEMEI (2 lavoare, 3 oglinzi, 4 vase de WC şi eventual o canapea)
2. În trafic nu există niciun fel de egalitate. Tot ELE sunt favorizate, într-adevăr, pentru că ne e prea frică să stăm pe lângă, în faţa sau în spatele maşinilor conduse de ELE. Poate că traficul este singurul loc unde mai refulăm şi noi şi LE spunem tot ce avem pe suflet, dar ATÂT!
3. Într-o relaţie….acolo nu mai e niciun fel de egalitate, faci ce ţi se spune şi gata!
4. În faţa funcţionarilor publici, la piaţă sau orice altă situaţie care implică socializare cu scopul de a obţine ceva, s-ar putea ca ceilalţi nici măcar să nu vă bage în seamă, dar ELE îşi rezolvă problemele şi au plecat.
5. La locul de muncă. Întotdeauna există frustraţi care sunt conduşi de…FEMEI. Directori, preşedinţi, funcţii de conducere ocupate de….aţi ghicit: ELE! (nu pun în discuţie metodele prin care ajung acolo sau prin care reuşesc să aibă salarii mai mari, doar expun problema!)
6. Pe un vas în derivă, într-un incendiu, cutremur sau cine ştie ce altă calamitate, aş vrea să aud măcar o dată în viaţă doar: “Salvaţi copiii!” Nunuuu, se spune: “Salvaţi FEMEILE şi copiii!”

Unde vreau eu să ajung…? A! Această egalitate în drepturi s-a transformat, de-a lungul celor 162 de ani, într-o doscriminare a bărbaţilor. Şi eu propun o nouă revoluţie. Dacă totul a început pentru ELE în cea mai dezvoltată ţară, eu propun să mergem în Eritreea şi să pornim primul congres al NOSTRU! De ce? Pentru că nu a existat niciodată egalitate! Să pornim din acelaşi punct şi vedem noi unde ajungem!

Vă pup!

1 iunie, ziua bărbatului!

Da, ştiu, e ziua tuturor copiilor din lume, dar poate fi şi ziua bărbatului. Am observat că bărbaţii rămân copii o viaţă întreagă! Jucăriile îşi schimbă forma din trenuleţe şi maşinuţe în automobile şi ceasuri sau telefoane mobile. Ne bucurăm de un telefon cum ne bucuram de o acadea când aveam 5 ani. Nu contează dacă acum ai 25 sau 34, e la fel!
Nu sunt misogin, dar femeile se maturizează mult mai repede. Sunt prăpăstioase, intră în panică imediat, văd lucrurile dintr-o perspectivă negativă şi, bineînţeles, ne fac creierii varză cu “problemele” lor de “nerezolvat”. Noi nu avem treabă! Poate să cadă cerul, să ni se strice maşina, să nu avem bani, tot ajungem acasă şi intrăm pe youtube, ne distrăm, mai jucăm un joc pe calculator şi multe altele.
Şi am ajuns la o concluzie: mentalitatea de copil este una optimistă şi AŞA se rezolvă problemele! Iar bărbaţii sunt optimişti, deci sunt copii!
LA MULŢI ANI DE ZIUA BĂRBATULUI! (încă un motiv de sărbătoare! )

Vă pup!

Nu m-aş băga în asta, dar….

Ce e în mintea femeilor? Ştiu, e greu subiectul şi o să-mi fie mie şi mai greu, dar domnişoarelor, doamnelor, merităm un răspuns! Este şi va fi o enigmă!
Ne surprinde (da, vorbesc în numele mai multor persoane de sex masculin) când vedem pe stradă sau în cafenele, restaurante, facebook, hi5 etc. fete pentru care ai face orice, ţi-ai vinde un rinichi, ce să mai zic…. Şi lângă ele, brusc, apare nenorocirea de om! Ori e un emo, ori e unul cu un fizic care face reclamă la cancer, ori unul care zici că e desenat cu stânga. Acum, ce să zic, poate omul dispune de o bogăţie mădulară sau intelectuală ieşită din comun, dar totuşi! Mai sunt şi alţii NORMALI, nu extraordinari, care dispun de aceleaşi lucruri. Vă faceţi rău, părerea mea, sau nu prea sunteţi ieşite din casă. Nu e valabil pentru toate, aşa că să nu săriţi la gâtul meu.
În al doilea rând, majoritatea din voi aveţi posibilitatea să vă găsiţi până la urmă un prost care are de toate, inclusiv carnet! De ce insistaţi să vi-l luaţi şi voi? Nu e bine, nu e sănătos pentru NOI! E cam greu să ne orientăm când voi semnalizaţi dreapta şi faceţi stânga şi invers. Trebuie să specific: printre excepţii se află şi “surioara” mea, Carmen, dar nu aveţi cum să ajungeţi toate la performanţele ei într-ale condusului. Vă ducem noi unde vreţi voi, iar când mergem la chef, putem să luăm un taxi. Vom face acest sacrificui, că nu pot să-mi chem “surioara” să mă ia.
În al treilea rând. Dacă shopping-ul e viaţa voastră, şi militaţi pentru includerea lui la probele olimpice, credeţi-mă, nu trebuie să fiţi însoţite. De ce ne chinuiţi? Sfat: lăsaţi prostul la cafeneaua aia de la parter sau de la primul etaj, şi start! Daţi-i drumul la alea 2-3-10 ore de cumpărături. Nu ne deranjează să cărăm la maşină, ne deranjeazăsă stăm ca proştii lângă voi atâta timp.
Cu speranţa că aceste sfaturi ajung unde trebuie, mai vorbim!

Vă pup!