Am fost întrebat de multe ori dacă mă întorc… Probabil că dacă nu plecam în condiţiile în care am plecat sau dacă făceam asta din altă parte, era altceva. Aşa, când ai un gust amar, nu-ţi mai vine să te întorci. De ce m-aş întoarce? Acolo mă trezeam la 9 sau la 10 şi erau şanse mari să mă mai întorc acasă a doua zi la aceeaşi oră. Nu o dată am făcut asta. Acum, uneori, mă trezesc la 6:30 şi vin acasă la 19:00, dar când simt nevoia, îmi iau un liber de la mine putere. Acolo eram sclavul tuturor, aici sunt şeful meu. Acolo luam un salariu cu care mi-ar fi ruşine acum, aici iau cât am nevoie. După toate astea mi-am dat seama: ce nevoie să mai am de presă? Mai ales după condiţiile oferite de CAMINA TRUST? Pentru că, să fie clar, nu am avut nimic niciodată cu INTACT. Între 2005 şi 2008 am făcut meseria aceea din plăcere. În ultimul an s-a schimbat totul. Şi nici nu sunt genul de om care să facă altceva decât ce şi-a propus. Adică am hotărât să mă ocup de sport dacă tot am început şi nu de câte ture dă nea Gigi cu bicicleta sau să văd ce fotbalist mai divorţează, câte tatuaje are şi ce maşină şi-a mai luat; să mă duc acasă la Bănel din an în an şi să văd dacă mama lui e bine. Am destule probleme şi am ales să nu mă mai ocup şi de alţii. Poate mulţi nu ştiu de ce am plecat de la GSPTV… Oare e normal să fii tratat ca ultimul om atunci când îţi dai seama că postul la care lucrezi face greşeală după greşeală iar tu încerci să rezolvi problema asta? Ca un făcut, eram la Urziceni, la ultimul meci din sezonul 2008/2009, partidă care a cpoincis cu finalul carierei mele în presă. Împreună cu operatorul meu am filmat suporterii Stelei înainte de meci, după care m-am dus cu caseta la carul de transmisie pentru a da play-out. Poate pentru că mă şi duce capul, în timp ce transmiteam imaginile, mm-am uitat pe un monitor unde se vedea transmisia GSPTV şi am aflat cu stupoare că imaginile pe care le transmiteam erau băgate în direct. Am hotărât să-l sun pe redactorul şef Cristi Zagaradniuc şi să-i spun că nu e bine ce se întâmplă pentru că nu ţinea nimeni legătura cu mine şi nu se putea şti când se termină filmarea de pe casetă şi începe cu totul şi cu totul altceva. Ei, dragii mei, nu pot să vă spun cam ce cuvinte au ieşit pe gura superiorului meu la adresa…..mea! Nu mă aşteptam. Am fost făcut cu ou şi cu oţet! În timp ce se zbiera la mine, pe post au apărut, cum era de aşteptat, imagini care nu aveau nicio legătură cu meciul. Din păcate, pentru mine a fost ultima picătură. Asta a fost povestea. Am ţinut să clarific pentru că am auzit diverse variante. Aşa că….de ce m-aş întoarce într-un loc unde angajaţii sunt trataţi ca pe nişte gunoaie? Unde marele domn Radu Naum nu-i bagă în seamă pe unii reporteri timp de un an de zile, dar se întreabă de ce îi pleacă lumea? Unde se hotărăşte eliminarea unor oameni la redacţia sport a Antenei 3, pentru a menţine pe linia de plutire GSP TV-ul? Acolo unde eşti tratat ca un sclav doar pentru ca şefii să-şi merite salariul nebunesc. Poate în altă parte e altfel….sunt sigur că în alte televiziuni e altfel, dar după o experienţă ca aceasta….nu-ţi mai vine să te întorci. Prefer să stau la câmpina, să-mi fac singur programul, să muncesc pentru mine şi atât!
Mâine vorbim despre deplasări, în ultimul an, despre program, condiţii şi relaţii interumane. Vă pup!
