Avertisment: acesta este unul din putinele post-uri serioase si fara ironii sau glume…
Lansez o provocare! Mergeți, când aveți timp, pe jos și uitați-vă în jurul vostru. Să-mi spuneți ce vedeți. Eu am făcut asta weekend-ul trecut. Să vă spun ce am văzut eu… Am văzut vișini bogați în fructe, zarzări plini de zarzăre, asfalt curat și o liniște deplină! Frumos, ați putea spune, nu? Ok, aveți dreptate, dar nu ați gândit problema în ptofunzime pentru că, nu-i așa, avem o vârstă și orice oază de liniște e un miracol!
În timp ce mă plimbam m-am întors puțin în timp, am o imaginație bogată, și am văzut pomii plini de copii ce „vânau” cele mai mari și mai acre zarzare, asfaltul plin de desene făcute cu creta sau șotronul desenat pe mijlocul străzii…copii jucând pititea sau alergatea…micuți jucând fotbal, gălăgie mare și mame implorându-i să vină la masă. Vă mai aduceți aminte? Vă aduceți aminte de rațele și vânătorii, de lapte gros sau de cărucioarele alea pe rulmenți făcute în grabă? Dacă vă aduceți aminte, păstrați-le acolo pentru că nu veți mai vedea niciodată așa ceva. Acum copiii se pitesc pe mess (invisible) se aleargă în jocurile video și desenează doar obscenități pe garduri… Gata! S-a terminat cu frumusețea copilăriei… Ne cerem prietenia pe Facebook și ușor-ușor uităm de natură, de viața reală și de adrenalina aia nevinovată când țineai de șase în timp ce prietenii tăi dădeai iama prin cireși. Acum simți adrenalină doar când apare Connecter (sau cum se scrie), beat mort pe scenă și râgâie ceva pe scenă timp de 30 de minute…(cum s-a întâmplat la festivalul de la Cornu)
„Copilăria s-a maturizat sever!” ADEVĂRAT ȘI TRIST!!!
Vă pup!