Roşu aprins!

Pentru prima dată în viaţa mea, nu am ştiut că naţionala României are meci de fotbal! Azi, când am ajuns la birou, am primit alertă cum că tricolorii, ca brazii, şi-au cam luat-o pe coajă cu 2-0. Zic: mamă, nasol, cu cine dracului om fi jucat? Israel? În afară de Klemi Saban şi Benayoun, cine dracului mai joacă la ăia? Cred că Neşu şi compania 😀 au fost speriaţi mai mult de forţele armate care îi păzeau pe israelieni mai ceva ca pe Obama. Altfel nu-mi explic… Eu NU! Ei au găsit: echipamentul roşu nu ne-a adus niciodată noroc! Măi băieţi… Probabil vă gândiţi la acel meci de tristă amintire, din 1994, cu Suedia. Nu echipamentul a fost de vină. Păreea mea… Adică îmi aduc aminte cu „plăcere” cum Prunea s-a hotărât să se arunce după altă minge în ultimele minute de prelungire ale acelui meci. Îmi aduc aminte cum a ratat şi Belodedici. Îmi aduc aminte cum s-a chinuit Răducioiu aproape de unul singur să întâlnească şi el Brazilia în semifinale. A dat 2 goluri, plus unul din penalty. Un simţ al golului rar, pe care Marica nu prea îl mai miroase de 7 (şapte) meciuri la naţională. Marica-Răducioiu, Roman-Hagi, Florescu-Dumitrescu…..Florescu? Poate un alt mare talent introvertit care îşi va da drumul la joacă prin 2032, la Campionatul Mondial din Panama…. Băieţi, puteţi să jucaţi şi în roz, doar să daţi mingea de la unul la altul fără să o scăpaţi în aut sau corner. Dar mai aveţi mult până departe. Până la fotbal. Ceva aţi reuşit…..să mă faceţi că uit că aveţi un meci…Sunteţi pe drumul cel bun!!

Vă pup!